Unitatea de Asistență Medico Socială de Psihiatrie Nucet

Descriere generală

Unitatea de Asistență Medico-Socială de Psihiatrie Nucet este o instituţie specializată cu personalitate juridică, în subordinea Consiliului Judeţean Bihor, care acordă servicii de îngrijire, servicii medicale, precum şi servicii sociale persoanelor cu nevoi medico-sociale.

Profilul instituţiei este cel psihiatric, persoanele asistate având în principal afecţiuni psihice cronice, unitatea fiind acreditată să ofere supraveghere, asistare, îngrijire şi tratament cât şi servicii de reinserţie socială.

Centrul funcţionează de la data de 01.12.2003 în baza Hotărârii Consiliului Local Nucet nr. 50/30.06.2003, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 120/2006 aprobată prin Legea nr. 95/2007 şi în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 412/2003 şi a Instrucţiunilor comune nr. 1/507/2003 a Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Administraţiei şi Internelor. Instituția a fost preluată în subordinea Consiliului Județean Bihor ca urmare a hotărârii nr. 11/2007.

Beneficiarii serviciilor acordate încentru sunt persoane cu afecţiuni cronice care necesită permanent supraveghere, îngrijire şi tratament.

Internarea în unitate se face la solicitarea persoanelor fizice ori juridice, la recomandarea unităţilor sanitare cu paturi şi este condiţionată de evaluarea medico-socială prealabilă, în conformitate cu grila de evaluare medico-socială aprobată prin reglementările comune ale Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei. Internarea în unitate este efectuată cu avizul conducerii unităţii, în limita locurilor disponibile şi a resurselor financiare.

Serviciile sociale de care pot beneficia persoanele internate în unitate sunt următoarele:

• asigurarea unui nivel maxim posibil de autonomie şi siguranţă;
• asigurarea unor condiţii de îngrijire care să respecte identitatea, integritatea şi demnitatea;
• asigurarea menţinerii capacităţilor fizice şi intelectuale;
• asigurarea consilierii şi informării atât a asistaţilor, cât şi a familiilor acestora privind problematica socială (probleme familiale, psihologice şi altele asemenea);
• intervenţii pentru prevenirea şi combaterea instituţionalizării prelungite;
• stimularea participării la viaţa socială;
• facilitarea şi încurajarea legăturilor interumane, inclusiv cu familiile proprii;
• organizarea de activităţi psihosociale şi culturale;
• identificarea mediilor în care poate fi integrată persoana internată timp îndelungat.